Cea mai mare sărbătoare a creștinătății este celebrarea învierii lui Hristos. Până acum eram obișnuiți ca în acest timp să ne vizităm prietenii, să mergem la biserică și să petrecem timp alături de cei dragi. Ei bine, anul acesta vom petrece această sărbătoare într-un mod atipic, deoarece cadrul va fi unul mai restrâns, fără ieșiri sau mers la biserică.
Pentru tineri va fi mai ușor de suportat această situație, sunt optimiști și cred că au tot timpul înainte pentru a sărbători. Dar, atunci când devii cea mai în vârstă persoană din cercul de apropiați, abordarea se schimbă. Planurile de viitor sunt înlocuite cu amintirile trecutului și îți dorești ca lucrurile să fi fost ca înainte. În tot acest timp contemplativ, te cuprind sentimente de deznădejde și singurătate.
Cu aceste sentimente s-a confruntat și Hristos înainte de crucificare. Atât în rugăciunea Sa din grădina Ghetsimani, cât și atunci când a fost vândut sau când Petru s-a lepădat. Dar în ciuda acestor trăiri, Hristos își duce la îndeplinire planul de mântuire pentru noi. Iar prin învierea Sa, avem cea mai mare speranță, aceea că și noi vom învia împreună cu El.
Sărbătoarea învierii lui Hristos nu se schimbă, poate doar modul în care ne-am obișnuit să o sărbătorim. Dar dacă învierea lui Hristos este adevăratul motiv de sărbătoare, atunci putem celebra acest lucru zi de zi, urmând modelul lui Hristos.
Sărbători pline de adevărata semnificație!