Când vine vorba de o bună administrare a resurselor și economisirea acestora, cel mai bun exemplu care îmi vine în minte este cel al lui Iosif din Vechiul Testament.
Acesta a avut un vis prin care a fost înștiințat că vor veni șapte ani de mare belșug în toată țara Egiptului, iar după ei vor veni șapte ani de foamete.
Așa că Iosif, a luat aminte și s-a pregătit. În timpul celor șapte ani de belșug, a adunat o cincime (20%) din rodul țării și l-a depozitat. Hrana reprezenta o rezervă pentru cei șapte ani de foamete care urmau să vină.
După ce s-au sfârșit anii de belșug, a început foametea. În toate zonele era foamete, dar în țara Egiptului era hrană.
Acum câțiva ani, în cadrul prezentărilor de Educație Financiară, vorbeam despre importanța deprinderii obiceiului de a economisi. Nu suntem stăpâni pe viitorul nostru, dar putem alege cum ne administrăm resursele pe care le avem.
De obicei, ducem prea repede discuția la venituri și cheltuieli, uitând că la baza principiului economisirii este voința pe care o avem și obiceiul pe care ni-l formăm. Cu cât trec mai mult anii fără să facem nimic în acest sens, cu atât ne este mai greu să ne deprindem acest obicei.
Și uite așa ajungem la sistemul de educație românesc. Dacă ne dorim o țară sustenabilă din punct de vedere economic, trebuie să ne asigurăm că avem cetățeni educați financiar, iar asta începe cu clasele primare.
Nu putem trăi la nesfârșit din datorie în datorie, încurajând un comportament de consumerism și vânzând ideea că va fi bine.