Acum ceva timp, un prieten mi-a spus:
– Claudiu, vreau să-ți dau un sfat!
– De ce?
– Pentru că nu am ce face cu el…
În interacțiunile noastre, deseori ne regăsim în postura de a primi sau de a oferi sfaturi.
Când vorbim despre sfaturi, este bine să conștientizăm că acestea sunt limitate de experiențele, cunoștințele și înțelegerile pe care le avem la momentul respectiv.
Consider că este bine să primim sfaturi în primul rând de la persoane avizate care au interacționat cu zona respectivă sau care au capabilitatea să ni le ofere. De asemeni, varietatea sfaturilor ne poate ajuta în a pune în balanță informațiile primite și a vedea argumentele din perspective diferite.
Dar, cel mai important lucru este asumarea sfaturilor, atât a celor pe care le primim, cât și a celor pe care le oferim. Atunci când primim un sfat cu privire la un subiect, este esențial să îl analizăm și să înțelegem ce implicație aduce în problema noastră. Iar dacă decidem să îl urmăm, este bine să fim dispuși să ni-l asumăm în întregime.
La urma urmei, cei care pun în practică sfaturile sunt cei care vor suporta consecințele lor, nu cei care le-au oferit.
”Fără sfat, planurile dau greș, dar ele reușesc când sunt mulți sfetnici.” – Regele Solomon