Înainte de apariția pandemiei și extinderea COVID-19 mai mulți manageri ai căminelor de bătrâni le-au solicitat aparținătorilor să-i ia acasă pe vârstnici în această perioadă pentru a fi mai protejați.
În cazul în care nu doreau să facă acest lucru, familiilor acestor bătrâni li s-a solicitat să dea o declarație conform căreia își asumau riscul ca persoana care rămâne în azil să fie infectată cu coronavirus.
Ei bine, majoritatea bătrânilor au rămas tot acolo iar această întâmplare a arătat de fapt dezumanizarea aparținătorilor. Dacă bătrânii erau luați acasă, riscul de a fi infectați era mult mai scăzut.
Se pare că situațiile dificile prin care trecem scot la iveală adevăratul caracter. Cazul prezentat arată de fapt cât de puternic este egoismul nostru. Ajungem să considerăm că este mai important confortul personal decât viața unui om care poate îți este chiar părinte.
Sper ca în aceste vremuri să învățăm să ne iubim mai mult aproapele. Papa Ioan-Paul al II-lea spunea că oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin mai buni, fie se transformă în oțet.