„Nu înveți să mergi urmând reguli. O faci prin exercițiu și căzături.” – Richard Branson
Cu siguranță ați văzut un copilaș care învață să meargă. Stă puțin în picioare, se clatină, apoi face un pas, iar de multe ori cade. Apoi începe să plângă, dar nu trece mult timp și se ridică, își îndreaptă spatele, se clatină și cade din nou. Iar acest proces se repetă până când, într-o bună zi, va merge, va alerga și va pleca de acasă.
Acesta este modul în care Dumnezeu ne-a creat să învățăm. Dacă un copilaș ar fi pedepsit de fiecare dată când cade, atunci s-ar târî pentru tot restul vieții și nu ar mai pleca niciodată de acasă.
La școală am învățat prin intermediul predatului și al studiului individual după care urma un test. Să presupunem că aveam un test cu 9 întrebări, greșeam 3 și luam nota 7 (6+1), iar apoi treceam la lecția următoare.
Cred că sistemul educațional românesc nu ia în considerare cea mai importantă parte a testului, greșelile. În loc să învățăm de pe urma lor, de multe ori eram criticați pentru ele. Mulți elevi pleacă de la școală simțindu-se lipsiți de semnificație, temându-se de greșeli, mai puțini încrezători în capacitatea lor de a învăța.
La un an după finalizarea studiilor, majoritatea am uitat 75% din răspunsurile „corecte”. Ceea ce nu am uitat niciodată au fost mesajele negative: Nu face greșeli! Nu ești bun de nimic! Ceilalți vor râde de tine!
Consider că greșelile îi spun elevului: Fii atent! Este ceva ce trebuie să înveți! Dar și profesorul poate vedea prin asta ce nu știu elevii, sau ceea ce nu a reușit să-i învețe. Greșelile sunt oportunități de a deveni mai inteligenți atât pentru elevi, cât și pentru profesori.